Zur Rezeption von Franz Kafka und Samuel Beckett in Rumänien

Da, era o bibliotecă frumoasă, se putea citi în ea, studenții erau întâmpinați cu multă căldură...... unii angajați primeau hârtie igienică din plin iar alții deloc.....trebuia  să-și aducă chiar și săpunul lor de acasă care mai și dispărea.....administratorul clădirii nu știa nici să scrie corect românește......

  O CALE DE URMAT

Am găsit totuși modele de urmat în viață chiar dacă cu greu.....eu știu doar că ele mi-au întreținut vie dorința de supraviețuire și tot patosul acela de care am dat dovadă......unde să mă regăsesc dacă nu în cărți......am visat toată viața și mi-am urmat calea.....da, iubesc cărțile recunosc și știu că ele te pot ridica de multe ori atunci când ești tristda, te pot ridica de multe ori atunci când ești trist și o fac într-un mod metafizic prin care devii translucid acaparând o parte din divinitate . În multe situații am acceptat  să mă destind și să las soarele să mă călăuzească o zi întreagă.......chiar am fost foarte plăcut impresionată când am văzut că sunt chiar apreciată și îndrăgită......ce surpriză plăcută mi se face atunci când mie mi se zâmbește.....am impresia că am lumea la picioare și pot să mă bazez pe propriile puteri care câteodată sunt chiar miraculoase......Nicidecum nu vreau să fiu lingușită sau idolatrizată.....ar fi puțin prea mult chiar exagerat.....ce mai puternică senzație......să-ți fi tu propriul medic.......să știi că poți să-ți controlezi funcțiile și să te reverși într-o nebuloasă de cunoștințe și reminiscențe.....ar fi bine să te recunoști și în alte particularități și mai ales în alte ființe care ajung să-ți fie dragi la un moment dat........ce păcat că nu poți readuce în cuvinte tot ceea ce simți pentru acestea. Este chiar excelent, să știi că exiști pentru alții sau că ei se interesează de tine și îți mai alocă și câte o mică expresie a dedicării lor ție.....sunt foarte mult interesate de binele tău și chiar te plasează în centrul universului lor. Se chiar prevalează o mostră din sufletul tău.....dar într-un mod ușor clandestin......ce mai intensitate de trăiri.....tot un fel de caleidoscop.....astfel te puteai conecta la multe și diverse trăiri.......Am asemuit iubirea cu o nestemată.....dar nu se prea potrivește.....este prea plastic și prea mercantil.....este clar ceva ce nu se poate cumpăra și cu atât mai puțin dobândi ușor sau cu orice preț...ai fi poate un fel de trofeu sau chiar un cristal lăsat pradă unei puteri dominatoare sufocante. Ești mai bine în siguranță atunci când nu depinzi de nimeni și îți permiți o privire obiectivă echidistantă asupra relațiilor, se pare că este chiar înduișător să vezi că ți se mai și răspunde și la propriile chemări.....cât ar fi de greu să încerci să răspunzi și tu la alte chemări.... cât ar fi de greu să încerci să răspunzi și tu la alte chemări.....ai fi debusolată știu, să știi că nu iese totul cum ți-ai dorit atât de mult. Bine, dar de ce să-ți fie frică de eșec?  Ai mai da o șansă iubirii însă cu conștiința acută că s-ar putea răvăși în orice moment...cum ai putea să crezi, că veți continua pe același drum,  că veți rămâne împreună pentru tot restul vieții. Uneori te întrebi dacă tot ce se petrece în sufletul tău este adecvat, dacă ai putea să răzbați în continuare, să te dedici rolului tău cu destulă trăire și cu o destulă convingere. Cine să te încurajeze dacă nu tu însuți. Ar fi frumos să te rupi cu totul de realitatea imediată și să pășești într-un vis frumos, inestimabil de colorat și de viu care să nu se mai temine, să nu se încheie decât în eternitate.